Inginerul Elie Radu, figura emblematică a construcțiilor edilitare în România

Elie Radu s-a născut în 20 aprilie 1853, la Botoşani unde și-a petrecut copilăria şi-a făcut studiile primare şi gimnaziale. A continuat studiile la nivel superior, la Academia Mihăileană din Iaşi. În anul 1872 tânărul Elie Radu a plecat la Bruxelles, unde a urmat cursurile la Şcoala Politehnică, pe care a absolvit-o în 1877, obţinând titlul de inginer diplomat. 

Elie Radu a contribuit la construirea şoselelor transcarpatice, realizate după Marea Unire cu Transilvania.

Elie Radu a prevăzut dezvoltarea industriei automobilului şi a trecut la modernizarea şoselelor existente, utilizând straturi mai groase de pietriş şi folosind experimental, macadamul.

Studiile sale au permis introducerea unui nou tip de şină grea, care asigura o siguranţă şi rapiditate sporită în circulaţie.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea municipalitatea Bucureştiului realizează planul general de lucrări edilitare: pavarea străzilor, rectificarea şi adâncirea cursului Dâmboviţei, asigurarea apei potabile de bună calitate. În ceea ce priveşte sursele de apă pentru alimentarea Bucureştiului, Elie Radu  propune alimentarea cu apă subterană, prin puţuri construite cu aer comprimat, considerând aceasta un lucru benefic, datorită abundenţei şi a calităţii izvoarelor subterane din jurul capitalei.

Elie Radu este numit director al lucrărilor de la Bragadiru. Prin construcţia sistemului Bragadiru de alimentare cu apă a Capitalei, în anul 1901, se realiza cea mai mare captare centralizată de apă subterană din Europa, prin care se obţineau 30 000 m³/zi dintr-o singură sursă.

Alte lucrări edilitare făcute sub conducerea lui Elie Radu au fost: alimentarea cu apă a oraşelor Sinaia, Turnu Severin, Sulina, Botoşani, Târgovişte, Brăila, Piteşti, Iaşi, Târgu Ocna şi canalizarea oraşelor Sinaia şi Turnu Severin.

A construit numeroase castele de apă pentru oraşe mari: Brăila, Turnu Severin.

În şedinţa din 5 iunie 1926 inginerul Elie Radu a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

S-a stins din viaţă la 10 octombrie 1931, la vârsta de 78 de ani, după o muncă neîntreruptă, lăsând în urmă o operă pentru eternitate.

În anul 1923, când a împlinit vârsta de 70 de ani şi 45 de ani de activitate, a fost sărbatorit şi când i s-a cerut să vorbească, a răspuns scurt:

„Nu-mi cereţi să vă ţin discursuri, ca să vă arăt cum ştiu să vorbesc, daţi-mi mai bine o planşetă, o riglă şi un echer pentru a vă face un proiect.“

Sursa: http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2011/03/inginerul-elie-radu/