Istoria de început a construcțiilor industriale din România

Domeniul construcțiilor industriale, în aparență mai puțin spectaculos pentru creația de arhitectura în general, beneficiaza de un impuls creator important. Uriasa transformare a tehnologiilor industriale devine o necesitate obiectiva in modul de conformare a acestui tip de cladiri.

Mari industriasi, dornici de a beneficia de spații moderne, cerute de noile procese tehnologice, de progresul și evoluția științei, acceptă propunerile tinerilor arhitecti, in a caror conceptie sunt reformulate noile cerinte legate de utilizarea eficienta a spatiului de productie, de posibilitatile oferite de structura de beton armat și nu în ultimul rand de un nou sistem de selectare a reperelor estetice.

Printre lucrurile notabile ce au permis înscrierea construcțiilor industriale în randul adevăratelor creații de arhitectura se numără și cele realizate de Horia Creangă pentru firma Malaxa, în București. Este vorba de Intrarea principala, 1931-31, Fabrica de tevi, 1935-36, Pavilionul Administrativ, 1936. Merită consemnat și aportul altor arhitecti la transformarea si evolutia cladirilor industriale spre lucrări ce le confera statutul de arhitectura industrială modernă. 

Tendința functionalista și inovația estetică se regăsesc într-un șir important de lucrări cu tematică industrială: Atelierele și anexele Grivita, București, 1930-40, arh. Maria Cotescu; Uzinele IAR, București, 1937, arh. P.M. Cantacuzino; Uzinele Metalurgice Brașov, 1936-37, arh. L. Constantinescu; Uzina de anvelope – Banloc, Floresti Prahova, 1937, arh. O. Doncescu; Halele Fabrica Tohanul Vechi și Orăștie, 1937-38, arh. R. Bordenache; Uzinele IOR, București, 1938-40, arh. R. Bordenache.

Construcțiile pentru abatoare moderne au făcut obiectul unor investiții importante în multe din localitățile țării; printre ele se numara Abatorul de export din Constanta, 1933-34, arh. Nicolae Nenciulescu, Abatorul orașului Buzău, 1934, și Abatorul orașului Bacău, 1934-35, arh. D. Marcu etc. 

Ceea ce caracterizează toate aceste clădiri industriale este interesul pentru asigurarea functionalitatii optime, prin ridicarea calității locului de munca, organizarea spatiala rationala si exprimarea plastica foarte clara, într-o volumetrie adecvata, ritmata de elementele constructive.

Aceasta arhitectura, impusa la cote superioare de valoare de catre promotorii Mișcării Moderne in arhitectura mondială, cunoaste si in Romania interbelica o reevaluare si o înscriere a ei în rândul adevăratelor opere de arhitectură. 

Dezvoltarea economica a tarii, urmată de expansiunea și diversificarea spațiilor industriale, a condus la necesitatea aparitiei unei noi structurari a spatiului industrial si mai ales a unei sincronizări cu tehnologia și știința modernă. Toate acestea vor avea ca efect apariția unei estetici noi, capabilă sa raspunda cerințelor funcționale diverse. 

Efortul si aportul arhitectilor la soluționarea acestor cerințe se vor îndrepta și spre proiectele dedicate designului industrial, ce se va dezvolta ca ramura importanta în preocupările legate de industrie pe parcursul următoarelor decenii.